Faza fierbinte a cursei spațiale europene a început cu un fel nepotrivit de explozie. O rachetă germană, prezentată ca fiind prima încercare a continentului de lansare orbitală de pe propriul sol, a decolat de la Andoya, în zona arctică din nordul Norvegiei, dar și-a pierdut puterea după câteva secunde, a rămas suspendată pentru scurt timp în aer și apoi a căzut în mare. Incidentul din martie în care a fost implicată racheta Spectrum fabricată de Isar Aerospace poate fi un început nefavorabil, dar a anunțat o revoluție în sectorul spațial european - și o nouă sursă de conflict și concurență, scrie The Times. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media În urma îngrijorării crescânde cu privire la dependența de constelațiile de sateliți americani, cum ar fi vasta rețea Starlink a lui Elon Musk, europenii investesc miliarde în planuri de plasare pe orbită a propriilor sisteme de comunicații și supraveghere. Centrală în aceste eforturi este nevoia unui port spațial în Europa continentală, ca alternativă mai ieftină și mai accesibilă la actualul loc de lansare, care se află la peste 4.800 de kilometri distanță, în Guyana Franceză. Deși există candidați în Regatul Unit și Portugalia, principalii pretendenți sunt Andoya din Norvegia și Esrange, lângă Kiruna, în nordul Suediei, care se află la 305, respectiv 200 de kilometri deasupra Cercului Polar Arctic. Conflictul dintre cele două țări se transformă într-un impas diplomatic, în timp ce Norvegia încearcă să blocheze lansările din Suedia. Autoritatea norvegiană de reglementare în domeniul aerospațial a publicat un raport care avertizează asupra unor consecințe grave în cazul prăbușirii rachetelor din Kiruna pe traiectoria lor de zbor prin nordul Norvegiei. Orice astfel de eșec, se arată în comunicat, ar risca să coste vieți omenești, să deterioreze instalațiile petroliere și gaziere norvegiene sau alte infrastructuri critice, să polueze pânza freatică sau să afecteze industriile locale precum pescuitul, turismul și aviația. „Siguranța cetățenilor norvegieni este prioritatea noastră absolută”, a declarat Tuva Bogsnes, un oficial al Ministerului de Externe al Norvegiei. „Toate activitățile spațiale și aeriene din Norvegia trebuie desfășurate în siguranță, indiferent dacă sunt efectuate de actori norvegieni sau străini.” Ea a adăugat: „Este nevoie de consimțământul și cooperarea autorităților norvegiene, din cauza riscului și a consecințelor potențial grave la care Norvegia ar fi expusă în urma unor astfel de lansări.” Liderii politici suedezi s-au revoltat față de ceea ce au numit o încercare neprietenoasă de a obține un „drept de veto” asupra bijuteriilor coroanei industriei lor spațiale, sugerând că raportul de siguranță era plin de „inexactități, exagerări, interpretări și concluzii care nu se bazează pe informații factuale”. În joc nu este doar o parte semnificativă a pieței spațiale globale, despre care se preconizează că va valora peste un trilion de euro pe an până la mijlocul anilor 2030, ci și viitorul spațioportului Esrange, administrat de Corporația Spațială Suedeză (SSC), în apropierea orașului minier Kiruna. Instalația a fost utilizată pentru lansări de rachete suborbitale încă din anii 1960, dar a fost modernizată oficial în spațioport acum doi ani și aspiră să devină un hub pentru sateliți mici. Deși Andoya a preluat conducerea inițială cu lansarea de test din martie, Charlotta Sund, directorul executiv al SSC, a declarat că portul spațial suedez este „pe drumul cel bun” către o lansare orbitală proprie și ar trebui să fie „funcțional în câțiva ani”. Citește și: Comandant NATO: Europa „are nevoie de o trezire majoră” în cursa spațială cu Elon Musk, Rusia și China La sfârșitul acestui an, se așteaptă să găzduiască prima lansare de test pentru programul Themis, încercarea Europei de a dezvolta o rachetă reutilizabilă. Nu este vorba doar de o ceartă privind beneficiile comerciale, ci și de o chestiune de securitate. „Nu cred că cetățenii europeni își dau seama cât de mult depindem de sateliții noștri”, a declarat Lucía Linares, șefa departamentului de strategie și lansări instituționale din cadrul Agenției Spațiale Europene. „Se trece de la «Îmi iau telefonul mobil și te sun chiar acum» la «Trebuie să cobor din metrou și să-mi găsesc drumul, așa că folosesc o aplicație de navigație care se bazează tot pe sateliți».” Anul trecut, SUA au trimis pe orbită 145 de rachete, în timp ce Europa a reușit doar trei. Accesul la servicii spațiale americane cruciale, cum ar fi Starlink, devine din ce în ce mai dificil, iar această lipsă de capacitate internă a ajuns să fie considerată o vulnerabilitate strategică serioasă. Linares a spus: „Cred că, având în vedere contextul politic actual, care se schimbă foarte repede și în care există multe necunoscute, fiecare țară își dorește să fie rezilientă. Într-adevăr, această nevoie de independență a crescut.” În ultima vreme, partea suedeză a adoptat un ton mai conciliant în disputa cu Norvegia. Jessica Rosencrantz, ministrul suedez pentru Europa, a declarat că guvernul său dorește să găsească o „soluție bună de cooperare care să protejeze atât securitatea norvegiană, cât și pe cea suedeză”. Sund a oferit asigurări că norvegienii nu au de ce să se teamă de o lansare ratată de rachetă și a spus că toate lansările vor fi „efectuate într-un mod de înaltă calitate, sigur și corect”. În timp ce NATO insistă asupra unui „calendar agresiv” pentru prima lansare orbitală a Europei, rămâne clar că această rivalitate în domeniul spațioporturilor este o cursă cu implicații semnificative pentru restul Europei.