George Marin Prima surpriză de care aparatul cu Raze Pix a luat notă a fost prezența lui Prce în poziția de apărător lateral stânga, deși el era cunoscut evoluând în centrul defensivei. Conex cu această surpriză s-au născut două întrebări. Prima a fost cum va rezolva Prce sarcinile noului post în care a fost distribuit. A doua, consecutivă primei, a fost dacă Petrolul și-a găsit apărătorul lateral stânga care să ne facă să uităm absența lui Țicu în așteptarea revenirii acestuia. Revenind la jucătorul supus ­radiografiei noastre, Prce pare potrivit pentru o partidă de luptă. Are o statură bună, este puternic și vine dintr-un campionat în curs, fiind la un bun nivel al ritmului de joc. Cu tehnica croatului nu suntem lămuriți, mai ales că la Galați a rezolvat foarte simplu ce a avut de rezolvat într-un meci liniar, nu prea complicat, iar în partida cu FCSB a jucat puține baloane, având mult mai mult de lucru în jocul fără minge, în jocul tactic. A rezolvat câteva dintre aceste ultime probleme puse de bucureșteni, dar nu tocmai pe cele care au contat în economia finală a partidei. În prima parte, Prce l-a avut adversar pe Miculescu. Chiar dacă cei doi s-au marcat reciproc chiar și la toate fazele fixe, în ambele careuri, Prce nu a fost tocmai umbra lui Miculescu. Ori atacantul a căutat demarcarea, ori petrolistul a stat mai aproape de Roche. Nu este clar dacă a fost o indicație a băncii tehnice sau croatul și-a manifestat tendința naturală de a „căuta” zona cu care este obișnuit. Cert este că în partea stângă a apărării ploieștene s-a creat o zonă speculată de bucureșteni, cu periculozitate mare mai ales în partea secundă (min. 3, 11 – la bara lui Miculescu, 27 – reușește, totuși, să blocheze centrarea aceluiași Miculescu, 51, 53, 68). Iar indiciile duc spre ipoteza că aceasta a fost ceea ce FCSB și-a propus. Deși începuse bine jocul, în ton cu echipa, cu o deposedare a lui Miculescu, cu participare în atac (cele două centrări trimise au fost în prima parte), Prce a mai reușit în ultimul sfert de oră a primului mitan doar blocarea adversarului direct pe care l-a avut până la pauză, Miculescu întorcând baloanele spre terenul său. Un lucru bun pentru croat. După pauză, intrarea lui Cisotti în zona lui, prin mutarea lui Miculescu pe poziția de atacant central, i-a pus mai multe probleme lui Prce. Ba chiar îl putem suspecta pe Cisotti că a primit indicația de a-l atrage pe Prce spre centrul terenului pentru a sensibiliza zona mai firavă a Petrolului, mai ales că Ricardinho a asigurat foarte bine partea dreaptă. Cu o echipă împinsă spre poarta proprie, Ciobotariu l-a introdus pe Bogdan Marian (cu mult sub nivelul meciului de la Galați) cu misiunea de a fi al cincilea apărător în fazele defensive, mult mai dese (min. 69). Prce, adus mai aproape de Roche decât a fost în prima parte, s-a lăsat atras și spre limita careului mare și uneori dincolo de ea. Așa a făcut faultul asupra lui Perianu, un fault tare, care i-a adus și avertismentul (min. 75). Un fault care, în opinia noastră, nu se cerea neapărat, mai utilă fiind doar o tatonare. Faptul că aici s-a născut golul victoriei bucureștene nu trebuie incriminat doar lui Prce. Faza a fost destul de rău tratată de întreaga apărare petrolistă. Și, pentru a învârti cuțitul în rană, centrarea lui Cercel a venit din zona despre care am tot discutat. Numai că acum respectiva zonă era în grija lui Marian. Iar centrul apărării ploieștene a fost la fel de inert, înțepenit în poziții, precum a fost cel al FCSB-ului în Andorra, la al doilea gol primit. Rămâne pentru fiecare să deducă care a fost surpriza plăcută, pentru că noi le-am prezentat pe unele din cele neplăcute. Și o concluzie. Avem toată încrederea în Prce, dar nu în poziția în care a început meciul contra FCSB. Sau, dacă Liviu Ciobotariu dorește să îl mai încerce pe Prce, atunci este datoria croatului să demonstreze că noi am tras o concluzie greșită.